MISS G.

In data X, la ora Z, miss Geta Bourgeois D'Rahov (h e mut), distansa duduie de-un maro lucios sublim, a fost gasita intr-o stare impracticabila de tutorii ei, Domnul Real Ident Itatea si mult distinsul Domn Boon Simtz. La o prima impresie miss Geta B. D'R. nu oferea prea multe informatii referitoare la starea dumneai de fapt. Ba mai mult, statutul dumneai ar fi putut fi catalogat drept normal asocierii rasei Teckel consumului de substante cu efect ambiguu.
Circumstantele in care miss G. a intrat in posesia respectivelor substante si modalitatea perfect dubioasa in care dumneaei a fost manipulata spre testarea aceastora sunt inca necunoscute. Dar, luand in considerare caracterul eminamente decent al domnisoarei si absenta de pana acum a oricarui viciu exagerat (mai putin cel culinar fireste, caruia pana la urma ii cadem toti prada gratie caracterului uman-gourmet care ii caracterizeaza pe toti semenii alesi ai oricarei rase), Domnul Real si Domnul Boon au ajuns la concluzia unanima conform careia Miss G. a fost supusa unei presiuni exterioare proxima gigantescului, daca nu cumva chiar unui santaj de orice fel.
Perioada de recuperare fizica si psihica ce-a urmat accidentului suferit de Miss G. a dezvaluit, insa, o serie de aspecte socante despre perioada ce-a precedat momentul de pierzanie, clipele nesfarsite de pierzanie in sine si cateva ganduri de viitor.
Astfel Domnul Real si Domnul Boon au aflat cu stupoare ca Miss G. nu a fost silita de nimeni si nimic in initierea procesului de pierdere a luciditatii. Miss G. a premeditat de una singura atrocitatea si a asteptat rabdatoare momentului punerii in aplicare a planului. Reactia Domnului Real si a Domnului Boon a fost strict de inmarmurire, iar pentru a-si putea continua povestirea Miss G. a fost nevoita sa-si puna tricoul special comandat in vederea purtarii acestui dialog si pe care era inscriptionat clar, negru pe alb, mesajul "Satula de Asfalt". Domnul Real si Domnul Boon au dat la o parte stupefactia, o idee asupra cauzalitatii incepand sa se formeze in capetele dumnealor.
Miss G. a trecut rapid peste acest aspect si a continuat cu prezentarea succinta a starii halucinante in sine, moment in care a si adoptat un zambet melancolic ce nu lasa urma de indoiala asupra lipsei oricarei forme de regret a premeditarii si a evenimentelor recente. Astfel, filmul evenimentelor a cuprins seara dansanta in Las Vegas alaturi de Sir Sean Connery vadit indragostit de Miss G., dezvaluiri neasteptate cu detalii infailibile asupra momentului in care Picasso a ales-o pe Miss G. drept subiectul principal al tabloului sau intitulat "Domnisoarele din Avignon", pariuri la curse de personaje ale povestirii "Alba ca Zapada" calarite de sfinti mai putin mediatizati, inscrierea la cursuri de Braille, deschiderea unei case de amanet in incinta Spitalului Coltea, aparitia episodica in Melrose Place, eliberarea unei marmote tinuta prizoniera pentru refuzul de a mai zgudui ursul si nu in cele din urma achizitionarea celor patru pahare promotionale de la Pepsi.
La final Miss G. a reclamat timpul scurt pe care il petrece in exterior si slaba populatie cu vegetatie a cartierului in care locuieste.
Inainte ca Miss G. sa incheie povestirea, Domnul Real si Domnul Boon au intele s despre ce este vorba si au decis de comun acord ca singura solutie pentru a o tine departe de ispite pe Miss G. este reprezentata de vizite mai dese in spatii inverzite. Tot de iarba.

C.C.

Cand eram eu mic aveam mici momente halucinante in care eram convins ca sunt Corina Chiriac. Si credeam pe bune. Luam microfonul in mana si cantam. N-aveam microfon adevarat si de cele mai multe ori foloseam un peste ornamental care statea pe televizorul Diamant, 240 parca. Cantam la peste, convins ca sunt Corina Chiriac. Ideea e ca in momentele alea, cum priveam eu asa din interior, vedeam prin ochii Corinei. O alta modalitate de a-mi pierde mintile erau romburile. Acestea apareau fara vreun motiv anume si atunci cand aveau ele chef. Halucinatia era astfel: vedeam in fata ochilor mii de romburi mici si viu colorate care incepeau sa se amestece intre ele. Nu se amestecau culorile, ci doar romburile roiau unele in jurul altora. La inceput mai incet, iar mai apoi din ce in ce mai repede pana cand eram nevoit sa ma asez ca se opreasca. Altfel nu se opreau, daca nu ma asezam. Intre Corina Chiriac si romburi nu exista legatura. Dupa ce am crescut au disparut atat senzatiile artistice, cat si cele geometrice.

Fac o pauza sa spun ca a murit fotbalistul Dobrin. Dau acum breaking news la televizor.

Revin.

vorbe

In 1946, imediat dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, s-a deschis in capatul strazii noastre un mic magazin de tutun. saracia n-a tinut oamenii departe si in fiecare zi, putin inainte de ora opt dimineata, in fata usii de culoarea portocalei puteai vedea un grup de vreo douazeci de oameni imbracati in gri, erau haine primite la mana a doua - nu stiu de ce toate gri, care asteptau ca magazinul sa se deschida. marfa venea o singura data pe saptamana, joia, si tot ce era mai bun se dadea inca de miercuri dimineata, chiar marti seara. vanzatorul era bunicul meu, care, intr-una din aceste doua zile, distribuia, dupa importanta, fiecarui apropiat tigarile mai rare sau tutunul mai bun. musterii care asteptau in restul zilelor, mai putin duminica - atunci era inchis, se alegeau doar cu tutun de duzina, pe care il puteai gasi la un pret ceva mai mic si in cartierul rosu care fusese distrus integral, nu neaparat de razboi. pana acolo nu faceai mai mult de un sfert de ceas cu bicicleta sau o jumatate de ora cu picioarele. diferenta de pret nu era prea mare, dar in timp s-ar fi simtit. cum am spus, se traia intr-o saracie aproape lucie, cu zile in care tot ce se putea pune pe masa erau coatele. daca te gandeai de doua ori, treaba asta nu prea era la locul ei. dar asta era! multi ani dupa, in timpul micului dejun intr-o dimineata de decembrie a lui 1998, bunicul meu, fostul proprietar al magazinului, spun fostul pentru ca acesta fusese inchis undeva pe la mijlocul anilor cincizeci, m-a privit cu un zambet larg si mi-a spus din senin: "oamenii aia veneau acolo ca sa stea de vorba unul cu altul. in partea cealalta s-ar fi amestecat cu alta coada. aici se stiau toti. pana si stefan, varu-meu de-al treilea vorbea la coada mea de una sau de alta. acasa cu nevasta-sa nu scotea o vorba. tacea malc si inghitea in sec din cand in cand. Linca, biata de ea credea ca din cauza ei. dar nu era asa. asa era el. mut acasa, vorbaret la coada cu oamenii. deh, si ea era tot om, da' parca-ti vine mai repede sa vorbesti cu cineva pe care nu-l vezi tot timpul. pe ea o vedea in fiecare zi. pana a murit. in '55. atunci el i-a zis, ca eram langa el, te-ai dus. am ramas singur. Ioane, o sa cam trec de-acum pe al tine. parca pana atunci trecea. nu trecea deloc. a venit de vreo trei ori pana in 96 cand s-a prapadit si el. stii si tu ca ai fost la inmormantare. Linca avusese cancer ca vara-ta de-a murit cand erai tu a saptea. se transmite in familie. e ca...". n-am mai ascultat de acolo si dupa doua zile l-am intrebat: "bunicule cum ai zis tu ca e cancerul?"."ca vorba. se transmite de la om la om" mi-a raspuns razand cu dintii pana la urechi. parca stia ca nu e asa.

happy birthday, Tudor

i'd like to whisper you every morning
while holding your thaughts in my eyes.
love above love and skin in skin
like old habits of an eastern town.
on autumn's brests we put our dreams
further than lost hope and will.
on february i was child
but march pulled me way.
long lost and left forgotten hearts we carry in our chests
of misery we won't complain till misery we'll be.
chains and memories are daily alike
like roads and late walks.
late has it been. soon has it ended.
our love of bigamy and cruel descent on others' souls.

buna

El1(placut surprins): Hey!!! Esti chiar tu! Ce faci? De ce nu spui nimic? Cum? Mi-au cazut colturile gurii, am incaruntit putin, mi-au ieist cateva riduri pe langa coada ochiului, stau mai cocosat si iti par mai trist? Ei, au trecut ceva ani... N-am ramas indiferent la trecerea timpului. Si doar nu crezi ca asta m-a schimbat pe dinauntru... Serios? Crezi ca asta m-a schimbat mai mult pe dinauntru? De ce?

El2(ton cliseistic): De cate ori privesti in oglinda in adancul sufletului?

El1(vadit ezitant): Pai eu nu prea.... stii... ah...

El2(sincer): Uite, du-te acum acasa...

El1(glumet): N-am casa....

El2(uitandu-se la El1): Uita detaliile. Du-te acasa... si ingrijestete de ce ai pe dinauntru. Imagineaza-ti ca ai un suflet. Poate chiar ai. haha. si pune-l sa faca dus. sa se dea cu creme. sa-si faca o freza misto. sa-si puna cele mai tari haine, sa-si cumpere o pereche scumpa de pantofi, sa se dea cu cel mai tare parfum (recomand ck1) si apoi sa se uite in oglina. Ce vede?

El1: (dupa ceva vreme) Stii... cam sunt Tina Turner... pe dinauntru. Cand a intrat ea acolo?

hamsie cu surprize

sentimental holiday. am avut parte anul asta de niste momente foarte misto. comparabile cu orice. cu betia de 11 dimineata si dansat pe you've got the dreamer's disease. cu statul cu spatele la tate modern. si privind spre St. Paul's. cu savurarea unei beri pe seara. cu atingerea unei bucati de piele curata. cu mirositul unei cefe adormite adanc. cu nerabdarea de a fugi de la munca pentru a tine o mana in mana ta. cu speranta ca orice se poate. cu clipele imaginative de glorie imaginativa. cu fericirea uneori cand nimeni nu pleaca de langa tine. cu toate usile si ferestrele deschise catre o adiere universala. cu muncitori asudati in pauza de masa. cu mainile murdare de la zdrobit strugurii. cu doi copii mici alergand pentru prima oara. nesiguri. cu zambetul tamp si sincer dupa o anestezie dentara. cu multe visuri si idei care-ti plac. cu oameni veseli in jurul tau.
si din toate astea am ramas cu un gust de peste invelit in ciocolata.

strong hard dirty pretty fish

perfect weather spreads blood
and a good timing spreads sorrow
on a glorious morning
after having another one.
remembers of feelings
sounds of tears on my face
screaming eyes above them
peculiar hair positioning.
lust at home
dream at work
false alarm while falling in love
funny creatures, my hands.
no afternoon that i know is closer than today
no pets that i miss are to be mine
no clear windows on my side
no unusual pleasures behind me.
create a war
make some pancakes
choose some shoes
milk some cows.
love. everyone. whoever. all of them. me. you. her. him. us. time will pass you by. veryday. don't forget. but don't leave through memories. calm down even if not necesary. waste yourself in your own pleasures without unpleasuring anyone else. believe everything you hear. marry. have children. travel and grow up. if possible do all this in one day. and love. it's nice. it's true.

alura de bou

eram supraexcitat de racoarea zorilor. aveam mintea involburata de placere. prin fereastra se conturau pe perete umbre de plante de interior. afara era plin de lingurite. erau lingurite peste tot. o nebunie metalica. o duioasa imbinare intre fier, aluminiu argint si cupru. toate linguritele erau acolo stralucind mai mult ca niciodata in lumina ce se ivea prin crapatura zorilor. nemiscate. lingurite nemiscate. neclintite. fara pretentii. de lux. de dulceata. de serbet. de inghetata. de zahar. de toata ziua. de ocazie. pentru nounascutul only. pentru musafiri. a bunicii pentru medicamente. curate, muradare, spalate, linse, uscate, cu cozile indoite, ruginite. dar stralucitoare. toate stralucitoare. o multime infinita de lingurite stralucitoare. m-am ridicat din pat. aveam o erectie matinala cam zbarcita si neconsumata, dar a carei importanta disparea cu totul in lumina de rai provocata de stralucirea linguritelor. mi-am ridicat usor piciorul stang, sprijinindu-ma doar pe varful degetului mare si m-am scarpinat usor la coaiele care altfel ar fi fost transpirate de caldura noptii. nu si astazi cand racoarea metalica imi umplea mintea, camera, curul si pamantul. ce senzatie placuta. ce de lingurite stralucitoare. era o avere de lingurite. impreuna trebuie sa fi valorat ceva. milioane de lingurite. zeci de milioane. la primele ore ale diminetii. imi venea sa strig, sa urlu sa fac ca toti dracii de bucurie. ce-a ajuns sa ma racoreasca!!!! o pajiste infinita de lingurite. un ocean de lingurite. fara numar. si-ntre ele... ariciul!!!
stramosilor mei decedati

predator

a murit arabul. au ramas vaduvele. arabul a avut doar neveste mici de statura, toate acoperite de valuri. nevestele nu semanau intre ele, dar acoperite de valuri erau toate la fel. mici. atat puteai spune. acum vaduvele mici stateau aplecate peste sicriu. se uitau la arabul mort cu buzele vinetii si ochii innegriti de moarte. era mai batran decat ele toate. au luat sicriul, l-au manuit cu grija, l-au dus la cimitir, l-au coborat in pamant, l-au acoperit de tarana si-au plecat. ele singure au facut toate astea si au plecat asta inapoi spre casa. arabul a ramas in groapa. singur si el, apasat de o povara pe care nu avea s-o simta niciodata. ajunse acasa, vaduvele s-au oprit in curte, nestiind ce sa faca. pana acum arabul le indrumase de fiecare data. spre bucatarie. spre spalatorie. spre piete. spre tutungerie. spre laptarii. spre macelarii. si intr-un final spre cimitir. ajunse acasa, vaduvele se oprira in curte. facura un cerc, se uitara pret de cateva secunde una spre cealalta, asteptand parca sa le vina mintea la cap. desteptarea nu dura mai mult de 5 minute, dar se dovedi a fi tardiva pentru orice forma de viitor organizat. cu un zgomot asurzitor asupra curtii lor se cobora o sfera de un verde-luminos cum vaduvele nu mai vazusera in viata lor. nu mai vazusera in viata lor nici cum intreaga casa le este pusa la pamant cat ai stoarce o lamaie. vedeau acum. sfera se lasa cu toata greutatea peste casa arabului si nu mai ramase nimic. tarana se facuse arabul, tarana se facuse si casa. vaduvele priveau minunate la o saracie pe care n-o cunosteau inca. din sfera luminata se desprinse o bucata lunga asemenea unui podet, iar din ea iesira cinci fapturi deosebit de odioase. erau cu mult mai inalte decat statura arabului, si cu atat mai inalte decat vaduvele. purtau un soi de costume din fier lustruit si niste masti ca de os, strabatute de un fel de furtune ca de narghilea, dar mai groase. purtau arme. vaduvele nu reactionara in niciun fel. se uitau doar. si catalogara fapturile drept monstri. cinci vaduve, cinci monstri. pana cand molozul se mai asternu prin curte, fiecare monstru statea in fata unei vaduve. apoi le eviscerara. curtea se umplu de sange. apoi sfera se ridica la cer invers directiei de coborare. a fost doar o coincidenta. nicio legatura cu moartea arabului n-avu coborarea monstrilor. cel putin eu nu stiu de vreuna.

omul fara un plan al lui

Stanga-nprejur facu dusmanu' cand vazu ce pestera mare aveam intre dinti! ce pula mea inseamna asta? lao adica din ce cacaturi se nasc ... hmmm... chestii!!! L-am vazut pe unul acum trei zile. se abtinea sa nu planga. oare de ce se abtinea sa nu planga? ca nu-l stia nimeni din jur. io asa ma gandesc, ca daca il stia cineva... il consola. pana la urma a plans vreo 3 lacrimi si s-a asezat jos. si-a scos pantoful si privea soarele prin gaurica destinata siretului. a bagat mai apoi siretul la loc, pantoful la loc. s-a ridicat in picioare si a plecat. omul si-a revenit, frate!!! Wow!! au ramas in urma lui gandurile mele!!! mama si ce mai ganduri!!! doamne ce destept si filosof sunt!!! my god!!! your god!!! their god!!! everyone's god!!! all saints day!!! bar mitzvah!!! sa moara familia mea!!! thanks god it's christmas in mintea mea tot timpul!!! mintea mea e asa de speciala!!! daca ati vedea-o pe strada ati vrea s-o mangaiati, s-o strangeti entuziasti in brate, s-o sarutati fara cea mai mica intentie necuviincioasa, s-o imbracati in haine de casmir din cel mai fin si sa-i soptiti in urechi cuvinte de lauda....nuuuu, n-ati vrea s-o futeti...hihi... nu va mai ganditi la prostioare nebunaticilor. asa unde ramasesem? da la gandurile mele de mare efect. m-am gandit atunci nostalgic si incercand sa pun laolalta toate cunostintele din toate cartile pe care le-am vazut vreodata(fr. jamais) ca daca m-as fute mai des si seara cand ajung acasa as avea un corp uman de tinut in brate, nu m-as mai gandi la toate tampeniile astea. deodata... soarele se facu verde ca o butelca de padurar indulcit de mierea linsa direct de pe laba ursului, iar ganganii zeci si sute se unira una cu cealalta, se luara in brate si, dobandind astfel o forta uriasa, nu facura nimic pentru ca mintea lor fu in continuare mica, mica, mica si individuala. "Uniti!! Uniti!! Uniti!! sa ramanem uniti!!" urla Assante, iar dulcea pasarii a mortii se asternu peste cel ce pana atunci nu fusese, doar un lider, un conducator, un tata, un cfr-ist, un tiran, un maioust, ci si un om. am citit, am vazut filme, am colaborat, am discutat, polemizat, argumentat, contrazis, dat cu parerea, taiat in piatra nu cred...., tras concluzii, ascultat genii, bagat la cap... si cu toate acestea tot ce vreau e sa ma fut...Semnat, Gregoar

omul fara plan. trei

Topul greşelilor mele preferate.
3. Mint. Gratuit. Tot timpul. Şi dacă sunt sincer mint. Mă mint şi pe mine, şi pe ceilalţi. Mint. Minciuna e de viitor. Şi dacă nu vreau, tot mint. Uneori spun adevărul. Unora le spun doar adevărul. Nici sinceritatea nu e bună tot timpul. Uneori e.
2. Aştept mereu ceva în schimbul a ceea ce fac şi nu fac nimic fără să mă gandesc cam ce aş putea primi în schimb. Îmi dau câte o palmă după ceafă de fiecare dată când fac asta, dar de fiecare dată revine. Iar şi iar. Pentru orice lucru bun, aştept răsplată. Aş vrea să nu fie aşa. Se poate prin autoeducaţie.
1. Nu gândesc. Mintea mea e involuntară. Sau voluntară de sine. Nimic nu iese cu scop. Nimic nu iese finisat. Doar bruturi aparţinând unei minţi necontrolate. Care nu face altceva decât să mă controleze pe mine.
Semnat, un dobitoc.

omul fără plan. doi

5 mai 1997. spre capătul străzii se bălăngăneau de zor doi copii in acelaşi balansoar. singuri. pe final de zi fiecare dintre ei işi dădea seama că nu învăţaseră nimic nou. nicio literă. niciun cuvânt. nu rositseră vreo propoziţie, frază, nu îmbinaseră niciun gând. nu învăţaseră nicio limbă nouă şi nu deschiseseră nicio carte. nu cântaseră, nu strigaseră, nu urlaseră, nu înghiţiseră în sec, nu polemizaseră pe teme virtuale, conflictuale, mobide sau clişeistice, nu făcuseră baloane de scuipat, nu-şi ţuguiaseră buzele. nu fumaseră. doar erau copii, ce Dumnezeu?... nu încercaseră să-şi amintească nimic din trecut. nu suflaseră în păpădii. pe 5 mai 1997 cei doi copii doar s-au plăcut fără să se gândească cum va fi mâine.